**Plasticul este în testiculele tale!**
Aceasta ar trebui să fie știrea de pe prima pagină în fiecare zi, până când vom vedea titluri care declară: „Nu mai există plastic în testiculele voastre!” — complete cu parade de sărbătoare și cupluri sărutându-se pe străzi.
Nu ar trebui să fie nevoie de o conferință globală privind tratatul de poluare cu plastic pentru a readuce această problemă în atenția publică. Nu ar trebui să fie nevoie de un studiu publicat în **Lancet** care să descopere că poluarea cu plastic dăunează sănătății de la copilărie până la bătrânețe, provocând boli, decese și daune de 1,5 trilioane de dolari anual asupra sănătății.
Tot ce ar trebui să fie nevoie este să te uiți la propriile testicule — sau, cu acord, la cele ale cuiva pe care îl iubești — și să realizezi: **Doamne, sunt microplasticuri acolo!** Poate că nu ai testicule, dar cunoști un câine? Dacă acel câine are testicule, am vești proaste: oamenii de știință au găsit microplasticuri în fiecare testicul uman și canin pe care l-au analizat.
Patriarhat, din nou, m-ai dezamăgit.
### **Obsesia cu testiculele**
Crescând în societatea occidentală, am fost învățat că protejarea testiculelor este prioritatea noastră supremă. Freud susținea că identitatea masculină este construită în jurul „anxietății de castrare”, care împinge bărbații spre dominație, control și orice altă prostie pe care Donald Trump o făcea în ziua respectivă.
Dacă șeful tău „îți rupea testiculele”, era rău. Dacă o situație te „ținea de testicule”, era rău. O femeie care „îți rupea testiculele”? De neiertat. „Panica furtului genital” este chiar un termen antropologic real care descrie teama de a-ți pierde funcționalitatea organelor genitale.
Așadar, m-am gândit: **Sigur, patriarhatul nu va păsa de plasticul din corpurile femeilor — legat de atrofie ovariană, probleme endometriale și disfuncții placentare — pentru că sunt o feministă care vede tipare.**
Nu mă așteptam să-i pese de râurile înfundate în plastic, de animalele otrăvite sau de „Insula de Gunoi” din Atlanticul de Nord, care crește din 1972. Dar acum că microplasticurile sunt **în testiculele voastre**, reducând numărul de spermatozoizi, inflamând țesuturile și amenințând fertilitatea, cu siguranță ar trebui să apară o panică genitală clasică. Cu siguranță patriarhatul ar trebui să intervină, armele în mână, pentru a salva ceea ce îi este drag.
Nu. M-ați dezamăgit.
În loc să vă salvați propriile testicule, hărțuiți oamenii de știință la conferințe pentru că îndrăznesc să spună că plasticul este o problemă. Experții care avertizează că producția de plastic se va tripla până în 2060 — o idee catastrofal de proastă — sunt hărțuiți de lobby-iștii din industria petrochimică care profită de acest haos.
Acesta este al **șaselea** încercativ de a crea un tratat împotriva poluării cu plastic din 2022, când ONU a observat în sfârșit prezența plasticului în creier, ficat, rinichi, sânge, articulații — și da, în testicule. Primele cinci au eșuat.
Bărbații se tem că feminismul le va lua puterea, dar doamnelor, nu noi le „rupem testiculele”. Industria combustibililor fosili o face.
În fiecare an, 460 de milioane de tone de deșeuri plastice poluează planeta, alimentate de interesele unor țări precum China, Rusia, Iran, Arabia Saudită și SUA. Microplasticurile sunt acum peste tot — de pe vârful Muntelui Everest până în cele mai adânci părți ale Groapei Marianelor. Chiar și pe Insula Lord Howe, o insulă vulcanică protejată la 600 de kilometri de coasta estică a Australiei, cu controale stricte pentru vizitatori, păsările mutton sunt atât de pline de plastic încât **scârțâie** când sunt strânse (deși vă rog să nu faceți asta).
Bărbați, gândiți-vă ce înseamnă asta pentru sănătatea voastră. Un studiu a găsit microplasticuri în testiculele umane — iar acele probe proveneau de la persoane care au murit înainte de 2016. De atunci, și mai mult plastic a inundat planeta. Mare parte din el? Ambalaje de unică folosință, sticle de băuturi și recipiente pentru alimente. Mai puțin de 10% este reciclat.
Așadar, data viitoare când vedeți ardei înveliți în plastic în supermarket, întrebați-vă: **Care este adevăratul cost?** Gândiți-vă la tratatul global privind plasticul — și la viitorul vostru. Dacă sistemul nu vă protejează, poate este timpul să acționați.
**Van Badham este columnist la Guardian Australia.**
