The World Health Organization warns that corporal punishment poses multiple risks to children's health.

The World Health Organization warns that corporal punishment poses multiple risks to children's health.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat pedeapsa corporală o problemă de sănătate publică globală, invocând prejudicii grave asupra sănătății fizice și mentale a copiilor și o legătură cu comportamentul criminal.

Un nou raport care acoperă 49 de țări cu venituri mici și medii a constatat că copiii care au experimentat pedeapsa corporală – definită ca orice utilizare a forței fizice menită să provoace durere sau disconfort, oricât de ușoară – au avut cu 24% mai puține șanse să fie pe drumul cel bun din punct de vedere al dezvoltării, comparativ cu cei care nu au fost pedepsiți în acest fel.

La nivel global, aproximativ 1,2 miliarde de copii se confruntă cu pedeapsa corporală în fiecare an. Doar în ultima lună, 17% dintre cei supuși acesteia au experimentat forme severe, cum ar fi lovitul la cap, față sau urechi, sau lovitul puternic și repetat.

„Există acum dovezi științifice copleșitoare că pedeapsa corporală prezintă multiple riscuri pentru sănătatea copiilor”, a declarat Etienne Krug, directorul departamentului OMS pentru determinanții sănătății, promovare și prevenție. „Ea nu aduce beneficii comportamentului, dezvoltării sau bunăstării copiilor, nici părinților sau societăților. Pedeapsa corporală este o problemă de sănătate publică globală – este timpul să punem capăt acestei practici dăunătoare pentru a ne asigura că copiii prosperă acasă și la școală.”

Copiii expuși la pedeapsă corporală sunt mai predispuși să experimenteze anxietate, depresie, stima de sine scăzută și instabilitate emoțională, efecte care pot persista până în adulție și pot contribui la probleme precum abuzul de substanțe, violența și sinuciderea.

Între copiii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani, ratele auto-raportate de pedeapsă corporală de către părinți sau îngrijitori în ultima lună au variat foarte mult: de la 30% în Kazahstan și 32% în Ucraina, până la 63% în Serbia, 64% în Sierra Leone și 77% în Togo.

În Africa și America Centrală, 70% dintre copii au experimentat pedeapsa corporală la școală la un moment dat în viața lor, conform raportului. Rate mai scăzute au fost observate în regiunea Pacificului de Vest, cu o prevalență pe viață de aproximativ 25%. În toate regiunile, pedeapsa corporală a fost raportată ca fiind comună atât în școlile primare, cât și în cele gimnaziale.

Pedeapsa corporală este adesea asociată cu pedeapsa psihologică, care include comportamente care umilesc, înjosesc, sperie sau batjocoresc un copil. Acceptarea sa larg răspândită este adesea înrădăcinată în legi, religii și tradiții culturale.

Bryanna Mariñas, o activistă și cercetătoare de 23 de ani din Filipine și membră a primei mișcări globale de tineret pentru stoparea violenței împotriva copiilor, a declarat: „Pedeapsa corporală este cea mai comună formă de violență împotriva copiilor, totuși este rareori discutată. Venind din Filipine, știu cât de profund normalizată este, dar ceea ce este normalizat nu este întotdeauna corect.” Mariñas a creat un film care include vocile supraviețuitorilor pentru a sensibiliza cu privire la impact.

În prezent, 68 din 193 de țări au interzis complet pedeapsa corporală; Suedia a fost prima care a făcut acest lucru în 1979. În Marea Britanie, este interzisă în Scoția și Țara Galilor, dar rămâne legală în gospodăriile din Anglia și Irlanda de Nord.

Pentru sprijin în Marea Britanie și Irlanda, Samaritans poate fi contactat la 116 123 sau prin e-mail la jo@samaritans.org sau jo@samaritans.ie. În SUA, Linia Națională de Prevenție a Sinuciderii este 1-800-273-8255. În Australia, Lifeline oferă sprijin în crize la 13 11 14. Alte linii telefonice de asistență internaționale pot fi găsite pe befrienders.org.

Întrebări frecvente
Desigur. Iată o listă de întrebări frecvente despre avertizarea OMS privind pedeapsa corporală, concepută pentru a fi clară și de ajutor.



Întrebări de bază: Definiții și prezentare generală



Î: Ce anume este pedeapsa corporală?

R: Este orice pedeapsă în care se utilizează forță fizică pentru a provoca un anumit grad de durere sau disconfort, cum ar fi bătaia, lovirea sau pălmuirea unui copil.



Î: Ce spune OMS despre bătaia și lovirea copiilor?

R: Organizația Mondială a Sănătății avertizează puternic împotriva acestui lucru. Aceasta afirmă că pedeapsa corporală prezintă riscuri grave pentru sănătatea, dezvoltarea și bunăstarea copiilor și că ar trebui interzisă peste tot.



Î: Este bătaia ilegală?

R: Depinde de locul în care trăiți. Peste 60 de țări au interzis-o complet, inclusiv în cadrul casei. Multe alte locuri încă o permit, dar marile organizații de sănătate, precum OMS, pledează pentru o interzicere globală.



Întrebări despre riscuri și efecte



Î: Care sunt principalele riscuri despre care vorbește OMS?

R: Riscurile se încadrează în câteva categorii: vătămare fizică, sănătate mentală negativă, relații părinte-copil deteriorate și învățarea copiilor că violența este o metodă acceptabilă de a rezolva problemele.



Î: Poate bătaia afecta cu adevărat dezvoltarea creierului unui copil?

R: Da. Cercetările arată că stresul cronic din cauza pedepsei corporale repetate poate afecta negativ creierul în dezvoltare, afectând potențial zonele responsabile de învățare, raționament și reglare emoțională.



Î: Eu am fost bătut și am ieșit bine. De ce este o problemă acum?

R: Acesta este un sentiment foarte comun. Avem acum decenii de cercetări științifice pe care părinții noștri nu le-au avut, arătând legături clare între pedeapsa corporală și rezultatele negative. Scopul nu este să judecăm generațiile trecute, ci să folosim cunoștințele actuale pentru a face mai bine pentru copiii de astăzi.



Întrebări practice și alternative



Î: Dacă nu lovesc, cum îmi disciplinez copilul eficient?

R: Disciplina eficientă se concentrează pe învățare, nu pe pedepsire. Alternative excelente includ utilizarea consecințelor naturale, consecințelor logice, pauzelor constructive (time-ins) și stabilirea unor așteptări clare și consistente.



Î: Ce ar trebui să fac în momentul de maximă frustrare?

R: Mai întâi, concentrează-te să-ți reglezi propriile emoții. Ia o respirație adâncă, numără până la zece sau chiar ia o pauză.