În fiecare dimineață, Zahia părăsește casa pe care o împarte cu cei patru nepoți ai săi din orașul costier algerian Bou Ismaïl și se duce la serviciu, unde face curățenie într-o școală primară. De un an, ea trăiește singură cu copiii, după ce decesele ambelor sale fiice i-au destrămat familia.
Tragedia lor a început pe 5 octombrie 2021, când cea mai mică fiică a Zahiei, Feryal, atunci în vârstă de 23 de ani, a decis să părăsească Algeria împreună cu soțul ei, Aissa, și fiul lor de doi ani, Amjad. La acea vreme, niciunul nu avea un loc de muncă stabil – deși Aissa lucra ocazional ca ghid turistic cu iepuri – dar erau hotărâți să își construiască o viață mai bună.
Conform Frontex, agenția de frontieră a UE, mii de oameni încearcă în fiecare an să traverseze Marea Mediterană vestică din Algeria spre sudul Spaniei, plătind traficanților între 900 și 20.000 de euro. Se crede că Feryal și familia ei au plătit în jur de 5.000 de euro.
Zahia spune că nu și-a dat seama că călătoria Feryal ar fi fost ilegală: „Mi-a spus că pleacă cu acte oficiale și că organizatorul călătoriei îi va procura un pașaport. Nu mi-a spus niciodată că migrează ilegal.”
Planul lor era să ajungă în Insulele Baleare ale Spaniei. Se pare că Feryal și familia ei îl cunoșteau pe traficantul care organiza călătoria.
Chiar înainte ca barca să plece, cealaltă fiică a Zahiei, Siham, atunci în vârstă de 27 de ani, a primit o fotografie de la Feryal. În poză, Feryal pare calmă, stând lângă Amjad, care poartă o haină albastră și o căciulă de lână cu un urs zâmbitor pe partea din față. Feryal face semnul păcii cu mâna dreaptă.
Acesta a fost ultimul mesaj pe care familia l-a primit vreodată de la ei.
Orele s-au transformat în zile fără niciun semn de la Feryal, soțul ei sau ceilalți șapte pasageri de pe barcă. La câteva zile după ce barca a plecat, pe Facebook au început să circule mesaje despre o mică ambarcațiune de migranți care plecase din nordul Algeriei spre Insulele Baleare și dispăruse fără urmă. Fără niciun vești de la Feryal, Zahia și Siham s-au temut de ce mai rău.
Există puțin sprijin pentru familiile care caută persoanele iubite dispărute care au călătorit ilegal, iar Zahia și Siham nu și-au permis vize sau să călătorească ei înșiși în Spania. Algeria intervine doar dacă este găsit corpul unui cetățean algerian; apoi, colaborând cu Spania prin ambasadă, confirmă identitățile și acoperă costurile de repatriere.
Așa că Siham a început să ia legătura cu activiști, organizații pentru drepturile omului și cu alți algerieni din Spania care ar fi putut avea informații despre sora ei. De asemenea, a postat videoclipuri pe rețelele de socializare în care le-a povestit povestea, în speranța unui indiciu.
Într-un videoclip, analizat de The Guardian, Siham spune: „Nu am tată sau frate. Am preluat responsabilitatea singură și nu am vrut să o implic pe mama mea, pentru a o cruța de povară. Dacă aș fi avut un tată sau un frate, aș fi stat doar acasă plângând și le-aș fi lăsat asta lor.”
Pe 21 octombrie 2021, un ziar local spaniol, Diario de Ibiza, a raportat că Garda Civilă găsise două cadavre în descompunere – o femeie și un bărbat, identificat mai târziu ca fiind căpitanul bărcii – pe o plajă din Formentera, o altă insulă din arhipelagul Baleare. Conform unui permis de înmormântare văzut de The Guardian, cei doi au fost îngropați în cimitirul municipal al insulei pe 9 noiembrie 2021.
Pe măsură ce veștile despre barca dispărută s-au răspândit pe rețelele de socializare, unii au bănuit că unul dintre cadavre ar putea fi al Feryal, deși nu a existat nicio confirmare oficială. Zahia spune că Siham a fost contactată de cineva care a lucrat pentru o organizație spaniolă care ajută la localizarea migranților dispăruți și la identificarea cadavrelor, adesea prin canale neoficiale. Li s-a spus că ONG-ul avea informații despre o—După ce corpul a fost găsit, autoritățile au solicitat acte oficiale pentru a ajuta la identificare. Există rapoarte conform cărora familiilor li s-a cerut să plătească sute de euro pentru informații despre rudele dispărute. În Spania, ONG-uri, experți forenși și lucrători din domeniul funerar au fost investigați pentru presupusa divulgare de imagini sensibile și detalii despre corpurile migranților găsite de-a lungul coastei, aparent pentru bani.
Fiica Zahiei, Siham, a primit fotografii ale autopsiei surorii sale prin Facebook Messenger de la un fost lucrător al unui ONG. Imaginile au lăsat-o pe Siham în stare de șoc și suferință profundă. Într-un videoclip live pe Facebook, Siham a spus că fotografiile surorii sale au fost folosite pentru a înșela alte familii ale migranților dispăruți. „Au trimis pozele surorii mele familiilor, făcându-le să creadă că este copilul lor, doar pentru a le exploata durerea și a cere bani pentru mai multe informații sau pentru returnarea corpului”, a explicat ea. Zahia a spus că Siham a fost întrebată de bani, dar nu a menționat niciodată suma sau dacă a plătit.
Odată ce descrierea făcută de Siham a coincis cu corpul găsit, autoritățile au ordonat un test ADN. A durat luni până să se confirme identitatea și și mai mult pentru a finaliza repatrierea. Corpul a fost în sfârșit trimis înapoi în Algeria în martie 2023.
Fotografiile au afectat profund-o pe Siham, care se lupta deja cu anxietatea. A căzut într-o depresie severă și și-a păstrat mare parte din durere pentru ea, nevrând să-și îngrijoreze mama. Anul trecut, Siham a murit sinucigându-se, lăsând în urmă patru copii. „Fiica mea nu a putut suporta acele imagini”, a spus Zahia.
Acum, înfruntând pierderea a două fiice și a unui nepot, Zahia condamnă atât traficanții, cât și cei care profită de familiile care își caută persoanele iubite după călătorii periculoase pe mare. „Stau singură și vorbesc cu mine însumi”, spune ea. „Ne-au lăsat în mizerie.”
Corpurile ginirului și nepotului ei, Aissa și Amjad, nu au fost găsite. Zahia regretă că nu a preluat lupta pentru dreptate cât timp Siham era încă în viață. „Siham dorea să depună plângeri împotriva tuturor care au manipulat-o în timpul căutării”, explică Zahia. „Dar a murit înainte să poată.”
Întrebări frecvente
Desigur. Iată o listă de întrebări frecvente despre "Stau singură și nu vorbesc decât cu mine însămi: o familie destrămată de criza migrației din Europa"
Întrebări de nivel începător
Î: Despre ce este această poveste?
R: Este despre o singură familie a cărei vieți sunt distruse atunci când sunt forțați să își părăsească casa din cauza războiului sau a persecuției și despre povara personală și emoțională imensă de a deveni refugiați în Europa.
Î: Este o poveste adevărată sau fictivă?
R: Deși poate fi prezentată ca o narațiune specifică, se bazează pe experiențele reale și comune ale milioanelor de familii afectate de criza migrației europene care a început în jurul anului 2015.
Î: Ce este criza migrației menționată în titlu?
R: Se referă la perioada, în principal din 2015 înainte, când un număr uriaș de refugiați și migranți din Orientul Mijlociu, Africa și Asia au ajuns în Uniunea Europeană, în căutarea de siguranță și a unei vieți mai bune, ceea ce a creat provocări politice și sociale semnificative.
Î: De ce ar putea fi destrămată o familie?
R: Familiile pot fi separate în timpul călătoriei periculoase – prin naufragii, rezultate diferite ale cererilor de azil în diferite țări sau pentru că unii membri sunt blocați în zone de conflict în timp ce alții scapă.
Întrebări avansate/detaliate
Î: Care sunt unele provocări specifice cu care se confruntă familiile de refugiați odată ce ajung în Europa?
R: Se confruntă cu proceduri complexe de azil, bariere lingvistice, dificultăți în găsirea locuinței și a locului de muncă, izolare socială și adesea traume din călătoria și experiențele lor trecute.
Î: Titlul menționează "nu vorbesc decât cu mine însumi". Ce semnifică asta?
R: Evidențiază singurătatea profundă, izolarea și trauma psihologică pe care o poate experimenta un refugiat. Aceștia pot simți că nu au pe cine să creadă sau în cine să aibă încredere, retrăgându-se în gândurile lor.
Î: Cum probabil portretizează povestea diferitele perspective din cadrul crizei?
R: Probabil arată partea umană, personală – frica, speranța și pierderea familiei – contrastată cu sistemele adesea impersonale și birocratice ale țărilor gazdă și dezbaterile politice legate de migrație.
Î: Există motive legale pentru care o familie ar putea fi separată în Europa?
R: Da. Regulamentul Dublin al UE impune adesea solicitanților de azil să își depună cererea în prima țară în care intră. Dacă membrii familiei intră prin țări diferite sau în momente diferite, pot fi forțați să rămână separați.
Întrebări practice/reflective
Î: Cum pot cititorii să ajute familiile de refugiați sau să se implice?
R: Cititorii se pot informa, putea dona organizațiilor de încredere care oferă ajutor direct, putea susține politici umane privind migrația și putea lucra pentru a combate dezinformarea și stigmatizarea refugiaților în comunitățile lor.
Î: Ce mesaj de bază ar trebui să ia cititorii din această poveste?
R: Că în spatele titlurilor și statisticilor despre "criza migrației" se află oameni reali, cu vise, iubire și pierderi profunde. Este un apel la compasiune și la o înțelegere mai nuanțată a unui subiect complex.
Î: Există resurse pentru a afla mai multe despre povestea specifică a acestei familii sau despre problemele mai largi?
R: Da. The Guardian (publicația sursă) are o serie numită "Lacrimi în Mediterana" care documentează astfel de povești. Organizații precum Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR) oferă, de asemenea, rapoarte și analize ample.
