La vârsta de 39 de ani, Cathleen Caffrey a zărit o broșură la ședința ei de la Alcoolicii Anonimi. Aceasta prezentă oameni care deveniseră sobri după 70 de ani, povestind cât de minunate deveniseră viețile lor. „Aceasta mi-a oferit o speranță la care m-am agățat mult timp”, își amintește ea. Acum, la 80 de ani și sobrie de zeci de ani, Caffrey se simte în sfârșit în pace cu sine însăși.
De-a lungul vieții, Caffrey a crezut că este „o persoană rea, nedemnă de iubire sau de plăcut”. Părinții ei s-au despărțit când avea 10 ani, iar „în acel moment, o voce din mine a spus: 'Nimic nu va merge niciodată'”.
Crescând în California, a fost o elevă inteligentă, dar „foarte timidă... citeam în timpul recreației sau jucam singură șotron”.
După facultate, a încercat școala postuniversitară, dar nu i-a plăcut. A avut diverse slujbe – a sortat cartele perforate pentru computere, a lucrat ca asistentă administrativă, procesator de date, redactor tehnic și editor, și a verificat bazele de date spitalicești pentru duplicate – dar nu și-a construit niciodată o carieră. „Pur și simplu nu știam cum să socializez sau să lucrez în echipă. Rămâneam blocată în gândul: 'Este ceva în neregulă cu mine' și nu puteam scăpa de asta.”
Relațiile ei au urmat un model similar. „Nu am reușit niciodată să găsesc o relație care să-mi priască.” Fie se terminau rapid, fie deveneau obsessive – „un alt fel de dependență... Și era foarte dureros să le văd că se destramă iar și iar”, spune ea. „Multă vreme am crezut că arăt ca Omul-Elefant.”
Caffrey nu a început să bea până la 21 de ani, iar treptat alcoolul a devenit o problemă. A participat la prima ei ședință AA la 30 de ani și este sobrie de 42 de ani, dar s-a luptat cu depresia decenii întregi.
După ce s-a pensionat la mijlocul cincizecilor din cauza unor accidentări repetitive, spune: „Probabil am petrecut 10 până la 12 ore pe zi întinsă pe spate uitându-mă la televizor. Tot mi se zicea: 'Nu pot face nimic.'”
O parte din familia ei extinsă a fost diagnosticată cu autism și ADHD. În timpul pandemiei de Covid, a avut „șansa să se gândească” și a început să caute pe internet sentimentele care au bântuit-o din copilărie.
„Într-o zi, cuvântul 'autism' mi-a atras atenția și am descoperit o lume de videoclipuri în care oamenii își descriau luptele din copilărie – sentimentul că nu aparțin nicăieri, că nu se potrivesc niciodată, că au probleme în a-și face prieteni. M-am gândit: 'O, Doamne, asta sunt eu. Exact asta sunt eu.'”
Deși nu-și permite un diagnostic oficial, Caffrey se identifică acum ca fiind autistă. A se înțelege pe sine a fost o experiență care i-a schimbat viața. „A fost o ușurare incredibilă să realizez că ceea ce am crezut dintotdeauna că înseamnă că sunt o persoană rea era de fapt faptul că nu înțelegeam cum mă raportez la alții.”
Caffrey locuiește într-un parc pentru locuințe mobile pentru seniori din Santa Rosa, California, care are o comunitate vibrantă. Participă la grupuri de discuții filosofice și ocazional la mese comune, iar câinele ei salvat, Petunia, o ajută în interacțiunile sociale dând din coadă la oameni. „Sunt mai mult sau mai puțin liniștit de fericită mult timp acum”, spune Caffrey.
Când a împlinit 80 de ani în iulie, fratele ei și partenera acestuia au vrut să-i facă o petrecere. „M-am gândit: 'Ce naiba?'”
A invitat oameni din grupul de filosofie și vecini pe care îi saluta în plimbările cu Petunia. „Și au venit 60 de oameni! În toată viața mea, aș fi crezut că maxim 10 ar veni vreodată la o petrecere pentru mine. Nu-mi venea să cred. A fost cea mai uimitoare experiență din viața mea”, spune ea. „Păreau cu toții bucuroși să mă vadă.”
La peste 80 de ani, Caffrey și-a găsit mulțumirea. „Nu mai sunt mânată de dorința de bani.” „Nu caut o anumită relație sau recunoaștere pentru realizările mele. Singura mea motivație este dorința de a fi mulțumită de viața mea și de a face tot ce pot pentru câinele meu, familia mea și pentru mine însumi. Astea îmi aduc o mare simțire a liniștii.”
Acum, am dori să vă auzim părerea: Ați găsit un nou drum în viață după 60 de ani?
Întrebări frecvente
Desigur! Iată o listă de Întrebări Frecvente utile și naturale despre primirea unui diagnostic de autism mai târziu în viață.
Întrebări frecvente
Începător Întrebări generale
1. Ce înseamnă să fii autist?
În esență, a fi autist înseamnă că creierul tău procesează informațiile, percepe lumea și interacționează social într-un mod diferit față de ceea ce este considerat tipic. Este un neurotip diferit, nu o boală sau un defect.
2. Cum ai putut să trăiești 60 de ani fără să știi?
Mulți adulți autiști, în special cei născuti cu zeci de ani în urmă, au învățat să-și mascheze sau să-și camufleze trăsăturile pentru a se integra. Fără o conștientizare largă, aceste diferențe erau adesea înțelese greșit ca fiind timiditate, ciudațenie sau anxietate.
3. Este un diagnostic de autism frecvent la adulții în vârstă?
Da, devine mult mai frecvent. Pe măsură ce înțelegerea autismului se extinde dincolo de copilărie, mulți adulți își recunosc particularitățile în descriere și caută diagnostice formale.
4. De ce te-a făcut mai fericit să primești un diagnostic?
Pentru mulți, oferă un profund sentiment de ușurare și auto-înțelegere. E ca și cum ai primi în sfârșit manualul de utilizare al propriului creier. Luptele de-o viață capătă sens dintr-o dată și poți înceta să te învinovățești pentru ele.
Beneficii Aspecte pozitive
5. Care sunt principalele beneficii ale unui diagnostic tardiv?
Cel mai mare beneficiu este auto-compasiunea. Îți poți reinterpreta povestea vieții, să-ți înțelegi punctele forte și să încetezi să încerci să te forțezi să fii „normal”. De asemenea, te ajută să înțelegi provocările din trecut și să-ți construiești o viață care funcționează cu adevărat pentru tine.
6. Poți da un exemplu de ceva care a căpătat sens?
Lucruri precum simțirea constantă de epuizare după evenimente sociale, având interese intense și profunde în anumite subiecte sau fiind excesiv de sensibil la lumini sau sunete pot fi dintr-o dată înțelese ca parte a condiției de autist, și nu ca defecte personale.
7. Îți schimbă acest lucru identitatea?
Pentru mulți, adaugă un strat de clarificare și împuternicire identitară. Nu șterge cine ai fost dintotdeauna, te ajută să te înțelegi și să te accepti mai deplin.
Probleme comune Provocări
8. Care sunt unele provocări comune pentru adulții în vârstă nou-diagnosticați?
Unii oameni trec printr-o perioadă de durere pentru viața pe care ar fi putut să o aibă cu un diagnostic mai timpuriu. Poate exista și frustrare față de familia sau prietenii care nu înțeleg diagnosticul.
